Conform IMDB, Diana Vladu este, simplu: “actrita de origine romana cunoscuta din „Comrade Detective”, „Exhodus to Shanghai” si „The Crucifixion.” Cei care o urmaresc inca de la debut stiu ca Diana a urcat pe scena in piese ca „Cherchez la femme!”, „Noi” sau „Buna varianta rea”. In spatele actritei Diana Vladu se afla insa un om cu un suflet de aur si cu multe povesti in tolba, un om ce a pastrat de-alungul anilor inocenta copilariei si zambetul sagalnic de altadata. Pentru noi, cei care o cunoastem, Diana a fost si ramane o adevarata incantare.

Diana, spune-mi cate ceva despre tine. Cand ai decis ca vei deveni actrita si care au fost pasii catre scena?

Deciza a lipsit. Viata a fost cea care m-a impins catre platoul de filmare, apoi catre scena. Eu doar am zis DA catre ceea ce venea inspre mine…Si asta s-a tradus prin multe absente la scoala in timpul liceului si poate chiar si mai multe in timpul facultatii. Mi-am permis aceasta aroganta: sa aleg pratica in locul teoriei.

Cand a avut loc debutul tau in teatru? Sunt curioasa cu ce emotii a venit acesta.

Am observat ca esti luat in serios, ori debutul iti este luat in serios atunci cand ai un rol considerabil intr-o piesa ori intr-un film. Cel putin pe aici. Insa toti cunoastem actori cu aparitii mici in spectacole ori in filme pe care ii apreciem maxim. Chiar daca au avut numai 3 replici in tot filmul. Ne-au ramas in minte, ne-au marcat. Asadar, debutul este dezvirginarea ca artist? Ori este maximum de aparitie in cadrul unei opere? Asa ca am doua raspunsuri: pentru prima intrebare- privesc spre anul 2004, spre spectacolul ”Apus de Soare” , regia Dan Pita, TNB; iar pentru a doua intrebare: ”Buna Varianta Rea”, regia Vadim Rusu.

Probabil toata lumea te intreaba, dar te voi intreba si eu: cum te simti cand joci? Cum este sa fii privita de sute de ochi curiosi?

Pur si simplu joc. Mai putin conteaza ce simt eu. Conteaza ce simte personajul meu- care este altcineva. Eu ma simt onorata ca prin mine aduc la viata un suflet, o istorie cu toate gandurile sale,cu toate emotiile sale. Iar daca si acele sute de ochi ce privesc au simtit ce simte personajul meu…atunci eu sunt happy.

Cum ti-a schimbat viata intalnirea cu lumea teatrului?

Ea, viata, se schimba mereu. Pentru noi toti. Lumea teatrului imi pare ca este greu de schimbat… Si astfel inveti cate masti purtam fara sa stim, cate roluri jucam fara sa realizam, din cate roluri nu vrem sa iesim, roluri de care suntem atasati, masti care ne fac placere sa le purtam. Iar atunci cand tot ea, viata, ne da jos mastile…. abia atunci suntem noi. Iar asta ne sperie.

Ai jucat pana acum alaturi de nume mari ca Gary Lewis, Stefano Dionisi, Philip Brodie, David Bowie ori ai lucrat cu regizori cunoscuti ca Ciaran Donnelly, Roar Uthag, Johan Renck,etc. Cum ai privit aceste intalniri?

Tu stii ca cine se aseamana se aduna.

Care este pentru tine partea cea mai provocatoare din pregatirea unui rol?

Provocator… imi este atunci cand acel rol imi apasa niste butoane, cand activeaza niste traume. Si nu avem idee ce comori se ascund acolo in acele traume, in acele drame personale. Daca reusesti sa alchimizezi acel trecut, sa extragi nectarul dintr-o intamplare nu tocmai fericita, atunci pot spune ca nu te-ai nascut degeaba.

In urma experientei acumulate, crezi ca avem nevoie de teatru in viata noastra? De ce?

Depinde cum ne este viata. Punem sa ne simtim atrasi de teatru, pentru schimbul ce se intampla ori putem sa fim neutri, pentru ca acel schimb il gasim in alta zona din viata noastra. Putem trai fara teatru? Fara rolul de mama, de iubita, de sotie, de fiica, de angajat, de cumparator? Cum ar fi sa confundam aceste roluri si sa ne comportam ca o mama cu seful de la birou? Ori ca un sef cu iubitul? Ar fi un haos, nu? Se pare ca teatrul se aseamana vietii. Poate ca am putea trai fara teatru, insa nu putem trai fara arta. Asta e just.

Incurajezi tinerii sa se orienteze spre o cariera in teatru si film? Ce beneficii au, si ce sfat le dai?

Ii incurajez sa se orienteze spre ce ii ghideaza inima, iar de acolo se contureaza si cariera. Catre orice s-ar orienta le-as sopti: ”no pressure, baby!”. Cariera vine mai la urma. Munceste, creste, infloreste, coace-te… si roadele –vei vedea – le vei culege!

Spuneam in deschiderea interviului faptul ca Diana Vladu are, pe langa un talent enorm, si un suflet urias. Spune-mi, ce pregateste sufletul tau pentru viitorul apropiat?

Ah, nu iti spun. Are sigiliu. Dar vei afla in curand ce anume coc. Aleg sa nu vorbesc cand am proiecte in stare embrionara.

Unde te putem gasi toamna aceasta?

In filmul ”Marie, Queen Of Romania”-unde o joc pe jurnalista franceza Gabrielle de Jouvenel, ori in ”La Vita Promessa”- unde joc o secretara nazista. Ar mai fi ”A Christams Prince – The Royal Baby” (netflix), ”Arest” de Andrei Cohn (premiera in 20 septembrie), etc.

Un cuvant de incheiere pentru cei care te urmaresc?

Incercati sa nu urmariti. Nu are sens. Urmariti-va visele! Daca asta nu va iese, urmati-va inima! Asta ar avea sens.

Daniela